Violența școlară este doar una dintre manifestările violenței cotidiene. Dezbaterile privind relația între conceptul de „drept la siguranță” și mediul școlar au căpătat în Europa o dezvoltare continuă și constantă, cu diferențe de la țară la țară, devenind oficial o problemă politică în urma unei întâlniri a experților, organizată de Comisia Europeană la Utrecht, în anul 1997. Odată ce experții au recunoscut importanța acestei probleme, mobilizarea și preocuparea față de violența în școli a devenit, în mod constant, un obiectiv politic la nivel național și internațional.
Multe schimbări au urmat acestei conferințe:
- s-a acceptat o definiție mai largă a violenței, subliniindu-se necesitatea construirii unui corp de cunoștințe obiective privind acest fenomen;
- s-a considerat necesar a se da o mai mare atenție victimelor violenței, prin desfășurarea unor anchete pentru a se cunoaște percepția lor, efectele victimizării și rolul consilierii victimelor;
- s-a subliniat rolul parteneriatului și rețelelor în comunitățile locale în prevenirea violenței din școli și s-a subliniat importanța recunoașterii acestui rol de către cei implicați în educație;
- s-a evidențiat faptul că, în ultima decadă, violența în școli a căpătat o nouă dimensiune politică.
Conform studiului „Violența în școală”, realizat de UNICEF în anul 2006, violența în școală este „orice formă de manifestare a unor comportamente precum:
- exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare, amenințare, hărțuire;
- bruscare, împingere, lovire, rănire;
- comportament care intră sub incidența legii (viol, consum/comercializare de droguri, vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună știință– furt);
- ofensă adusă statutului/autorității cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverențioasă
față de cadrul didactic);
- comportament școlar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în școală și orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului școlar în vigoare”.
Un alt studiu al UNICEF, „Ascuns la Vedere - O analiză statistică a violenței asupra copiilor”, publicat în luna septembrie a anului 2014, confirmă amploarea zguduitoare a abuzului fizic, sexual și emoțional la care sunt supuși copiii în toată lumea.
Unele dintre cele mai importante concluzii ale acestui raport sunt:
Disciplinarea prin violență: Aproximativ 17% din copiii din 58 de țări sunt supuși unor forme severe de pedeapsă fizică (loviri în cap, tras de urechi sau lovituri dure și repetate). La nivel global, trei din zece adulți consideră că este nevoie de pedepse fizice pentru a crește copiii bine. .
Intimidare/ Bullying: Un pic mai mult de 1 din 3 elevi cu vârste între 13 și 15 ani, la nivel mondial, sunt brutalizați cu regularitate în școală. Aproape o treime din elevii cu vârste între 11 și 15 ani din Europa și America de Nord afirmă că au brutalizat alți copii – în Letonia și România, aproape 6 din 10 recunosc că brutalizează alți copii.
Violența sexuală: La nivel mondial, în jur de 120 de milioane de fete sub vârsta de 20 de ani (aproximativ 1 din 10) au avut contact sexual forțat, iar una din trei fete adolescente măritate vreodată, cu vârsta între 15 și 19 ani (84 de milioane), au fost victime ale violențelor emoționale, fizice sau sexuale comise de soții sau partenerii lor. Cea mai comună formă de violență sexuală pentru ambele sexe a fost victimizarea în spațiul virtual (pe internet).
Omuciderea: O cincime din victimele omuciderii la nivel global sunt copii și adolescenți sub vârsta de 20 de ani, rezultând un număr de aproape 95.000 de morți în 2012. Din țările Europei de Vest și Americii de Nord, rata cea mai mare de omucideri este deținută de Statele Unite ale Americii.
În acest context, considerăm foarte importantă conștientizarea acestui fenomen și necesitatea unei preocupări crescute față de măsurile ce trebuie luate pentru diminuarea sa.
Sensibilizarea față de fenomenul violenței școlare ar trebui, firesc, să ducă la creșterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situației prezente.
Pe 30 ianuarie, în mai multe țări ale lumii, este sărbătorită Ziua Internațională a Nonviolenței în Școli. Scopul acestei zile este promovarea ideii de educare a copiilor în armonie, solidaritate și respect, mesajul principal al acestei zile fiind „dragoste universală, nonviolență și pace. Dragostea universală este mai bună decât egoismul, nonviolența este mai bună decât violența și pacea este mai bună decât războiul”.
Ziua Internațională pentru nonviolență în școli a avut ca zi de plecare 30 ianuarie, aceasta fiind ziua celebrării morții lui Mahatma Gandhi, supranumit părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă neviolente, cel care spunea: „nonviolența este arma celor puternici.”
Ziua de Școală a Nonviolenței și Păcii, fondată în 1964, cunoscută și ca Ziua Internațională a Nonviolenței și Păcii, este o inițiativă mondială, neguvernamentală, independentă, liberă și voluntară a educației pentru nonviolență și pace care se desfășoară în școli din întreaga lume, prin centre de educație, la care sunt invitați să participe profesori și elevi de toate nivelurile din toate țările. Această zi promovează o educație permanentă în și pentru armonie, toleranță, solidaritate, respect pentru drepturile omului, nonviolență și pace.
Chiar dacă Ziua Internațională pentru Nonviolență în Școală este sărbătorită pe 30 ianuarie, mesajul ei trebuie să dureze și să se manifeste în fiecare zi. Toate formele agresiunii întâlnite în școli - de la îmbrânceli și jigniri, până la injurii, vulgarități, intimidări fizice și verbale - trebuie să dispară iar relațiile interumane elev-coleg, elev-profesor, elev-părinte trebuie dezvoltate pe o bază de armonie și toleranță, în care puterea de convingere a cuvântului și nu a violenței trebuie să primeze.
www.unicef.org